Lalele, frumoasele mele lalele !

A venit primăvara, iar grădina mea zâmbeşte... şi zâmbeşte frumos, în mai multe culori, în roşu, în galben, în mov. Da, aţi ghicit, e perioada anului în care putem admira frumuseţea lalelelor. Eleganţa şi prestanţa acestor flori au făcut ca ele să fieconsiderate adevăratele regine ale grădinilor în sezonul de primăvară.

Acestea au venit sub forma mai multor specii de prin Europa, iar horticultorii s-au ocupat de crearea a mii de hibrizi, având acum la dispoziţie flori de culori şi forme inedite.

E bine de ştiut că în Olanda funcţionează o mie de instituţii de notorietate mondială, în această ţară producându-se 70% din producţia mondială de bulbi. Anual, pe o suprafaţă de 28 de hectare sunt plantaţi 6-7 milioane de bulbi în diferite variante deprezentare.

Plantarea lalelelor

Intervalul optim pentru acest lucru este septembrie-octombrie, când se plantează la o adâncime de opt-zece cm.

Păstrarea bulbilor

După ce florile au trecut, este bine să le îndepărtăm, dar nu scoatem încă bulbii. Vomface acest lucru după ce li s-au uscat şi frunzele.

Bulbii trebuie păstraţi peste vară în locuri bine aerisite şi la temperaturi de 20-22 grade Celsius. Dacă nu aveţi unde să-i păstraţi, îi puteţi lăsa în pământ, dar nu mai mult de trei sau patru ani (bulbul se adânceşte în sol, iar florile vor fi din ce în ce mai mici).

Îngrijirea lalelelor

Cresc cel mai bine în locurile pline de soare sau parţial umbrite. Nu le place deloc excesul de apă, bulbii putând putrezi.

sursa: gradinameaverde.wordpress.com

Pregătirea gazonului pentru primăvară: aerare, găurirea, îngrăşare !

Iată că a venit şi primăvara şi, odată cu ea, şi muncile ce ţin de curte. Însă nu e de ajuns să avem pomi sau flori frumoase prin curte, gazonul având şi el un rol extrem de important.
Aşadar... cu ce începem ? Putem foarte bine să începem cu aerarea gazonului cu ajutorul unei greble, aerare însemnând simpla scoatere a firelor uscate peste iarnă. Un al doilea pas ar fi administrarea îngrăşămintelor atât de importante după o iarnă grea. Şi, desigur, să nu uităm anuala însămânţare a locurilor golaşe.
Nu e greu ! Să vedem de ce avem nevoie.
AERAREA GAZONULUI

La suprafaţa solului, poate apărea un strat format din resturi vegetale uscate. Acesta poate avea un rol benefic în cantităţi mici, însă poate duce la distrugerea gazonului dacă e prea mare. Dacă stratul depăşeşte un centimetru, acesta va împiedica pătrunderea apei în sol, lucru foarte dăunător pe timp de vară.
Prin aerarea corectă a solului vom elimina la 1 kg resturi vegetale. Aşadar, cu nimic mai mult decât o greblă, vom reuşi să eliminăm acest strat dăunător.
GĂURIREA GAZONULUI

Îndesarea gazonului duce la împiedicarea circulaţiei aerului în stratul de gazon. Procedura de găurire a gazonului îmbunătăţeşte eficient aerisirea stratului superior. Iată ce efecte area aceasta asupra gazonului.
1. Scade îndesirea stratului superior;
2. Diminuează formarea stratului de resturi vegetale;
3. Ajută la dezvoltarea rădăcinilor;
4. Creşte capacitatea de absorbţie a apei.

ÎMPRĂŞTIEREA NISIPULUI CUARŢOS

O împrăştiere regulată de nisip cuarţos aduce următoarele beneficii:
1. Ajută la mai buna aerare şi oxigenare a solului;
2. Elimină denivelările... în timp;
3. Solul va fi mai uscat la suprafaţă;
4. Elimină stratul de resturi uscate.
E nevoie de 2-6 kg de nisip pe metru pătrat. Se va împrăştia anual de 2-3 ori. La terenurile cu pământ lutos, vom folosi granule mai mari, iar la terenurile mai slab închegate se vor folosi nisip cu granule mici.

ADMINISTRAREA ÎNGRĂŞĂMÂNTULUI

Administrarea îngrăşămintelor are un rol foarte important, am putea spune chiar decisiv, în realizarea şi menţinerea unui gazon perfect. Gazonul, ca orice fiinţă vie, are nevoie de nutriţie. Aceste substanţe nutritive vor fi asimilate de plante. Calitatea gazonului va creşte esenţial în cazul în care completarea substanţelor nutritive se va realiza corect.
Iată care sunt cerinţele în cazul îngrăşămintelor pentru gazon:
1. Riscul de ardere să fie minim;
2. Trebuie să fie economicos;
3. Să dea o creştere uniformă şi pierderi minime;
4. Să nu dăuneze mediului înconjurător.
Sursa: gradinameaverde@wordpress.com

Veranda, refugiul meu !

Verandele şi terasele sunt refugiul nostru, motiv pentru care au nevoie de o atenţie deosebită. În amenajarea acestor spaţii puteţi alege dintre mai multe stiluri, cum ar fi cel asiatic, contemporan, rustic, mediteranean, modern, tradiţional, tuscan sau altele.

Aceste spaţii ataşate casei noastre pot avea multiple utilităţi: loc de luat masa, camere de lucru şi, cel mai important, spaţiul nostru de relaxare.

Având de obicei pereţi de sticlă, verandele sunt locul ideal pentru florile iubitoare de lumină, oferindu-ne un spaţiu calm şi extrem de relaxant.

Puteţi opta între structură din lemn, oţel sau aluminiu, lemnul fiind cel recomandat pentru terasele mari. O fi el mai pretenţios decât celelalte materiale şi necesită întreţinere permanentă, însă conferă o atmosferă caldă şi intimă.

Sigur că puteţi alege pentru o verandă pentru toate anotimpurile, căldura pe timp de iarnă fiind asigurată cu ajutorul unor calorifere.

Fascinantele case ecologice

Să fie oare acesta cel mai frumos proiect Eco pe care l-am văzut vreodată ? Iată o casă construită întru totul din chirpici – amestec de argilă cu nisip şi paie. Acesta e proiectul unui constructor din Wolf Creek, Oregon. Construcţia acestei casei s-a întins pe o perioadă de patru ani.

A fost amenajată cu mobilier sculptat manual, rafturile şi unghere încastrate în perete, ferestrele arcuite şi o scară absolut demenţială, casa de chirpici devenind astfel o realizare artistică divină.

Canapeaua e realizată din chirpici, iar dedesubt se află un mic depozit de lemne, chiar în apropierea sobei.

Bucătăria a fost proiectate cu multe rafturi şi unghere încastrate în pereţii de chirpici.

Soba este înconjurată de chirpici pentru conservarea căldurii.

O scară tradiţională absolut superbă.

Veranda dinspre nord.

(Imagini: Artisan Builders Collective)

Ferestrele din lemn - trecut sau viitor ?

Tâmplăria exterioară din lemn câştigă tot mai mult teren în detrimentul celor din PVC şi aluminiu. Lemnul fără defecte (noduri) e un element stabil, iar tratarea tâmplăriei exterioare cu lacuri hidrorezistente îi conferă rezistenţă şi estetică.

Rezistenţa ferestrelor din lemn

Cât sunt însă de rezistente ferestrele din lemn ? Fiabilitatea lemnului , precum şi eleganţa, nobleţea şi stilul pe care le conferă încăperilor din casele noastre sunt principalele motive pentru care merită să vă îndreptaţi atenţia asupra acestei opţiuni.

În ceea ce priveşte rezistenţa acestora, un studiu britanic a dovedit că durata de viaţă este cu mult mai mare decât se presupune. Ferestrele bine tratate şi bine montate ar trebui schimbate după aproximativ 60 de ani, cele din PVC sau alte materiale neavând o viaţă mai lungă de 20 de ani, conform aceluiaşi studiu britanic.

Îngrijirea ferestrelor din lemn

O fi acesta cel mai vechi tip de tâmplărie existent pe piaţă, însă dacă e îngrijit cum se cuvine, se va păstra excelent în timp, iar contrar tâmplăriilor din alte materiale, nu e nevoie de profesionişti sau de instrumente sofisticate pentru a le curăţa:

- praful poate fi înlăturat cu o cârpă înmuiată în apă şi săpun, sau spray special;

- urmele de degete de pe suprafaţa tâmplăriei se curăţă cu bucăţi de cartof crud;

- suprafaţa din lemn de lustruieşte folosind bumbac uscat;

- pentru ca geamul să se deschidă fără probleme, în timp puteţi folosi vaselină la ungerea balamalelor;

Decolorarea cauzată de intemperii nu sunt ireversibile, pentru ferestrele mai vechi găsindu-se în zilele noastre vopsele pe bază de apă. Acestea nu poluează mediul şi vă ajută să transformaţi ramele vechi, inestetice în rame noi şi frumoase pentru o perioadă lungă de timp.

Sursa de căldură

Tâmplăria din lemn e cea mai sigură sursă de căldură. Aceasta economiseşte până la 60%, reuşind să împiedice risipirea căldurii. Un aspect deosebit de important este calitatea ramelor, a sticlei şi montarea lor, deoarece joacă un rol foarte însemnat în împiedicarea pierderii de energie.

Minunăţia grădinilor Chinei şi Japoniei antice

Dinastia Shang e cunoscută pentru îngrădirea parcurilor de vânătoare ce includeau o platformă cu scopuri ritualice. Împăraţii dinastiei Zhou (1100-221 î.Hr.) au dotat aceste grădini cu plante şi animale rare. Sub dinastia Qin (221-207 î.Hr.), aceste parcuri de vânătoare au fost transformate în parcuri cu iazuri artificiale şi plante ornamentale, devenind în timp simboluri ale puterii imperiale.

Împăraţii dinastiei Han (206 î. H. – 220) au înfrumuseţat parcurile cu plante şi păsări de pe toată întinderea imperiului lor. Au căutat, de asemenea, să recreeze un peisaj asociat cu nemurirea: de unde şi conceptul de „Trei Munţi ai Nemuritorilor” într-un decor cu lac. Ideea grădinii mitice cu roci a fost reprodusă de-a lungul imperiului în grădini private, folosindu-se versiuni reduse la scară a unor munţi faimoşi.În secolul III d. H., grădinile private au devenit un refugiu de pace într-un timp zbuciumat. Grădinile japoneze au fost influenţate de exemplul chinezesc, însă, având în vedere că Japonia e o ţară predominant muntoasă, grădinile erau la o scară mai mică.

Cronicile secolului V d. H. menţionează existenţa iazurilor cu peşti şi a pâraielor şerpuitoare şi, spre 612 d. H., auzim că la curtea împărătesei Suiko a fost angajat un grădinar. Grădina ei din sudul ţării avea un pod în stil chinezesc, un lac şi sculpturi în piatră care alcătuiau un peisaj în miniatură.

Vom avea mereu senzaţia de linişte, un loc de meditaţie. Predominantă într-o grădină japoneză este culoarea verde, având în vedere că sunt sădite cu preponderenţă plantele perene. Copacii sunt în mare parte pini şi sălcii, cu toate că în secolele X-XII se plantau cireşi şi pruni. În Evul Mediu, sub influenţa budistă, aceştia cultivau flori multicolore, însă odată cu trecerea timpului acestea au început să fie văzute ca semn al frivolităţii, motiv pentru care s-au limitat şi se limitează la plante veşnic verzi pentru a simboliza eternitatea.

Toamna, copacii şi arbuştii din grădinile de dimensiuni mai mari oferă un adevărat spectacol. Aceasta e şi perioada în care grădinile devin ţinte turistice.

Pregătirea grădinii pentru iarnă

Pentru a avea o grădină pe placul nostru primăvara, trebuie să avem în vedere că toamna florile trebuie pregătite şi pentru iarnă.

Iată câteva ide de pregătire a grădinii voastre pentru primăvara ce va urma:

1. Pentru a avea o grădină frumoasă trebuie să dispuneţi de un sol sănătos şi plin de elemente nutritive. E recomandat să folosim îngrăşământ special, pe care să-l împrăştiem pe toată suprafaţa. Îngrăşămintele organice sunt cele mai puţin poluante şi cele ce dau cele mai bune rezultate. Însă nu uitaţi, înainte de a împrăştia îngrăşământul, grădina trebuie săpată şi greblată.

2. Tot în această perioadă vom alege bulbii pentru florile ce vă veţi dori să răsară la primăvară: lalele, zambile, narcise, crini imperiali, irişi şi narcise. Bulbii se replantează la adâncimea înscrisă pe etichetă, într-un pământ nisipos, ce să nu permită băltirea apei de ploaie. În felul acesta, rădăcinile nu vor putrezi. În cazul unei toamne secetoase, aceştia trebuie udaţi. Plantele şi copacii trebuie curăţaţi de frunzele şi de crengile uscate, ei putând fi purtători de boli.

3. Gazonul trebuie tuns cât mai scurt. În porţiunile în care este rărit sau a dispărut e momentul să sădiţi alte seminţe. Tot în această perioadă puteţi aplica tratamente de întărire pentru gazon.

4. Nu uitaţi de pomii fructiferi. Anotimpul cel mai bun pentru plantarea pomilor fructiferi este toamna. Se pregăteşte un amestec de îngrăşământ cu turbă şi apă, care se toarnă în groapă înainte de a introduce rădăcina pomului. Rădăcina se acoperă cu pământ, se tasează puţin cu piciorul, iar la final se udă fără a exagera.

Uneltele necesare: cazma, cizme de cauciuc, găleată şi foarfecă de grădină.

5. Trebuie să urmaţi nişte reguli de aur pentru plantele

din ghivece pe care le ţinem afară pe perioada anotimpului cald. Înainte de a fi duse în casă, florile trebuie curăţate, iar dacă au crescut, trebuie mutate în ghivece mai mari. Nu uitaţi că trebuie să uitaţi să completaţi ghivecele cu pământ special. Trecerea din mediul natural în cel mai puţin natural din casă le poate afecta, acestea necesitând atenţie special. Pe perioada toamnă-iarnă e necesar să aplicaţi o dată pe săptămână îngrăşământ lichidul în apa cu care le udaţi. Florile trebuie poziţionate în funcţie de tipul şi necesităţile lor, în lumină directă sau în penumbră. Va trebui să le trataţi de câte ori va fi necesar împotriva purecilor, păduchilor şi a păianjenului galben.

Ghivece şi jardiniere din lut

Ghivecele din lut sunt preferate de mulţi pasionaţi ai grădinăritului, lutul poros, chiar şi după ardere, permiţându-i rădăcinii să respire.

Iubitorii de plante sensibile şi exotice apreciază foarte mult mobilitatea oalelor din lut. Să nu mai vorbim despre partea estetică, aceste recipiente fiind accesoriile perfecte pentru o grădină sau o curte mai puţin prezentabilă, efectul fiind cu atât mai intens cu cât sunt oalele mai mari. Să nu mai vorbim despre faptul că pictarea acestor ghivece este un deliciu vizual.

Origini

Apariţia olăritului a fost multă vreme privită ca unul dintre momentele cheie în evoluţia culturii umane. V. Gordon Childe, în 1936, a considerat tehnica de prelucrare a lutului, alăuri de cultivarea plantelor şi de domesticirea animalelor, ca o componentă de baza a "Revoluţiei neolitice".

Tehnica prelucrării lutului

Această tehnică îmbină cele patru elemente de bază identificate de greci (pământul, apa, focul şi aerul), folosind materiale brute. În speculaţiile în legătură cu momentul şi locul unde s-au produs primele ghivece din lut, s-au adus argumente că femeia a fost cea care a unit tehnicile necesare de săpare, măcinare şi amestecare a pastei de lut, precum şi modelarea, decorarea şi arderea primelor vase din lut.

Utilizări

Vasul de pământ, ca obiect folosit pentru plantarea şi expunerea florilor, are un trecut îndelung şi frumos, devenind în timp un obiect indispensabil pentru cei ce se ocupă de grădinărit.

Regina Maat ka ra Hatshepsut 1.500 î. Hr, cea mai vestită regină a Egiptului , a reuşit să-şi construiască o grădină pe o stâncă pustie, umplând vase din lut cu bogatul sol din Nil şi plantând flori în ele. A reuşit astfel să creeze un mic paradis într-un colţ stâncos al Egiptului. Un alt personaj celebru al istoriei, Arhimede, i-a proiectat regelui Hiero o navă ale cărei punţi erau căptuşite cu rânduri întregi de oale somptuoase din lut pline cu flori. Regele Siracuzei naviga astfel pe mările Mediteranei în mijlocul unui paradis de plante şi flori.

Rolul tablourilor în casele noastre

Nimic nu poate anima, adăuga mai multă culoare sau aduce un plus de bună dispoziţie ca o pictură frumoasă sau o fotografie înrămată. Pentru a ieşi însă în evidenţă, acestea au nevoie de o poziţionare corectă.

Nu e nevoie de rame scumpe, de picturi celebre sau de un număr impresionant de lucrări, e de ajuns să alegeţi locul şi modul potrivit de a le pune în valoare şi de a transforma un perete gol într-un punct de atracţie.

Întotdeauna să plasaţi tablourile la nivelul ochilor, acest lucru ajutându-le şi pe persoanele de înălţime medie şi mică să se bucure şi să le savureze frumuseţea. Pe lângă asta, numai bine se vor încadra în tot ce ţine de amenajări interioare: sofa, mobilier, masă şi scaune.

Alegeţi câte o temă pentru fiecare încăpere. Nu combinaţi stilurile, încercaţi să realizaţi un echilibru între ele.

Tablourile mari şi grele, cu rame impunătoare se potrivesc perfect interioarelor clasice, decorate cu mobilier din lemn masiv, însă dacă alegeţi mai mult de trei tablouri, riscaţi ca atmosfera să devină apăsătoare.

Lumina are un rol decisiv asupra felului în care va fi perceput tabloul. Încercaţi să evitaţi să plasaţi tablourile în faţa unei surse de lumină.

Înainte să decoraţi un perete cu tablouri, trebuie să vă asiguraţi că este drept şi că nu are denivelări.

Orice încăpere lipsită tablouri este doar spaţiu anost, lipsit de strălucire şi de personalitate. Nu trebuie să vă transformaţi casa într-o galerie de artă, dar nici nu neglijaţi modul în care un tablou vă poate înfrumuseţa viaţa.

Amenajarea băii

Ceea ce înainte era considerat doar un spaţiu de îmbăiere este astăzi un spaţiu de recreere, de relaxare, de binefacere -- nu doar pentru trup, ci şi pentru suflet.

Alegerile pe care le veţi face în amenajarea băii voastre vor transforma acest spaţiu într-unul calm şi liniştit. Se spune că baia este cea care îţi dă dispoziţia pentru întreaga zi, fiind locul în care poţi petrece timp singur, eliberat de grijile de zi cu zi. Unora le place să facă duşuri lungi sau să se înmoaie în vană şi să se relaxeze cu lumânări parfumate şi muzică relaxantă, simţindu-se astfel ca la un spa.

Băile principale sau băile de lux includ cel puţin un vas de toaletă, un bideu, două chiuvete, o cabină de duş sau o vană, jacuzzi şi saună. Acestea pot include obiecte de granit sau marmură naturală. Dacă acestea nu vă sunt pe plac, puteţi opta pentru combinaţii de gresie, faianţă şi sticlă, marmură sau metal.

Când vine vorba despre amenajarea băii se pune o serie de probleme ce ţin de dimensiunile spaţiului şi de preferinţele proprietarului în ceea ce priveşte cromatica şi stilul.

În cazul băilor de dimensiuni mai reduse, se recomandă evitarea culorilor vii, deoarece pot avea efecte copleşitoare. E de preferat să alegem o iluminare puternică şi oglinzi mai mari în cazul băilor mai mici, acestea creând o imagine mult mai aerisită. În cazul în care baia voastră este una de dimensiuni mici, e indicat să renunţaţi la accesorii inutile. Totuşi, pentru a evita monotonia, puteţi alege accesoriile indispensabile cu modele de un design neconvenţional: suport pentru hârtia igienică şi cel pentru prosoape.

Se ştie că o baie spaţioasă este echivalentul unei băi luminoase. Puteţi opta pentru un lavoar sprijinit pe un dulăpior de baie în care să păstraţi diferite obiecte utile pentru o baie: rezerve de şampon, săpun, creme de faţă sau de corp. Un lucru extreme de important ce nu trebuie trecut cu vederea este faptul că faianţa şi gresia deschise la culoare pierd la capitolul curăţenie, murdăria fiind mult mai vizibilă, însă ajută în ceea ce priveşte luminozitatea.

Dormitorul, un sanctuar

Dormitorul este un sanctuar, un refugiu unde vă puteţi exprima sentimentele şi emoţiile prin decoraţiunile preferate, fie că ele ţin de culori, fie că ţin de mobilier. Este singurul loc unde redevenim noi înşine, e paradisul şi refugiul nostru privat, motiv pentru care merită să-l transformaţi într-un loc menit să vă ajute să scăpaţi de problemele de zi cu zi şi să vă adunaţi forţele pentru o nouă zi de muncă.

Spre deosebire de living-room sau de bucătărie, decorarea unui dormitor poate fi făcută cu resurse materiale mult mai scăzute. Pe lângă faptul că un pat şi o saltea confortabile pot fi o binecuvântare pentru psihicul vostru sau pentru anumite probleme medicale, cum sunt durerile de spate sau de gât, mai sunt câteva aspecte decorative ce necesită puţină atenţie. Unde vă doriţi să poziţionaţi televizorul, ori consideraţi că nu va face decât să vă deranjeze stilul liniştit de viaţă?

Vă place să citiţi sau să munciţi în pat? Sunt întrebări simple pe care trebuie să vi le adresaţi înainte de a începe decorarea dormitorului, o bibliotecă din lemn sau pal închis la culoare reprezentând un fundal uimitor, dramatic şi inedit pentru pat, oferind în acelaşi timp şi o impresie de masculinitate decorului.

Dincolo de culoarea pe care o veţi da pereţilor, trebuie să vă gândiţi la obiectele decorative, de genul perniţelor decorative, mobilierului, scaunelor din piele sau velur, vazelor cu flori, lumânărilor parfumate, tablourilor ş.a.m.d.

Un alt aspect extrem de important, însă pe care mulţi dintre noi îl trec cu vederea, este aerul curat. Nu uitaţi că aerul proaspăt poate face minuni, îmbunătăţind calitatea somnului şi atmosfera căminului vostru.

Amenajări exterioare

Amenajările exterioare sunt adesea neglijate, în ciuda faptului că sunt primul lucru pe care-l observă cei ce ne calcă pragul. Exteriorul casei noastre este la fel de important precum interiorul, motiv pentru care oaspeţii îşi vor face o impresie despre ce ar putea găsi în interior.

Decoraţiunile exterioare sunt cele supuse tuturor intemperiilor mediului înconjurător, singura soluţie fiind aceea de a lucra cu materiale de cea mai bună calitate.

Exterioarele verzi şi proaspete sunt, desigur, şi cele mai frumoase. Tunderea gazonului, eliminarea buruienilor şi adunarea frunzelor moarte, renovarea gardului vor face din curtea voastră un loc minunat şi extrem de relaxant.

Vopselele exterioare pălesc mult mai repede, ele fiind supuse unor condiţii meteorologice dure şi luminii soarelui, renovarea exterioară a casei fiind cea mai bună idee în astel de cazuri.

Curăţarea obloanelor, ferestrelor şi uşilor, eventual repararea acestora, poate fi o idee excelentă pentru amenajarea exteriorului casei voastre. Ca să nu mai vorbim despre copertinele solare, care sunt o binecuvântare pe timp de vară, ele protejându-ne de soare şi de ploi. Copertina solară este şi cel mai uşor de întreţinut, fiind nevoie doar de o perie sau un pămătuf electrostatic.

Puteţi alege obloane din aluminiu, care sunt mai uşor de curăţat. Le puteţi da strălucire cu minimum de efort, acestea oferind un plus de securitate casei voastre.

După ce aţi terminat partea mai greoaie a renovării, adică faţada casei, puteţi trece liniştiţi la garaj şi la trotuare, care au un rol major în ceea ce priveşte amenajările exterioare.

Lăsaţi un spaţiu între trotuar şi perete fundaţiei. Puteţi alege dintr-o varietate de suprafeţe pentru trotuar vostru cum ar fi betonul amprentat, betonul simplu, dalele, bordurile, pavelele, pavajele, chiar şi rigolele, toate acestea conferind casei voastre o imagine minunată.

Îndată ce aţi rezolvat toate aceste lucruri, pentru a vă crea o oază de linişte mai trebuie doar să acordaţi câteva zile curţii voastre: o piscină suspendată sau nu, nişte flori, alei frumoase, poate o căsuţă pentru uneltele de bricolaj.

Urmând aceşti paşi, veţi fi extrem de mândri de ce aţi realizat, iar oaspeţii vor fi foarte încântaţi nu doar de interiorul casei, ci şi de exterior.

Spor la muncă !

Amenajări interioare

Amenajările casei implică o varietate de abilităţi, ca să nu mai vorbim de bani, timp şi bun gust.

Amenajările casei voastre implică diferite aspecte, cum ar fi amenajările interioare, amenajările pereţilor, amenajarea bucătăriei, amenajarea băii, amenajarea camerei de zi.

Amenajările interioare implică proiectarea unui mobilier modern şi a diferite accesorii întru decorarea unei camere.

În amenajarea casei voastre puteţi opta pentru diferite stiluri: stilul indian, cel japonez, chinez, etnic şi vestic.

Cu toate că puteţi alege cea mai scumpă şi mai nouă culoare, ar fi de preferat să alegeţi culori ce se potrivesc personalităţii, gusturilor şi atmosferei din casa voastră. Puteţi la fel de bine să puneţi postere, portrete sau carpete pe pereţi.

Un alt aspect ce necesită o atenţie deosebită în amenajarea casei este camera de zi. Setul de canapele, perdele, jaluzele, covoare, culoarea pereţilor, măsuţa de cafea, iluminatul şi alte obiecte de decor sunt extrem de importante în ceea ce priveşte confortul casei voastre.

Amenajarea camerei de zi poate fi aleasă în funcţie de stilul şi personalitatea voastră unică, iar nu în funcţie de ultima modă.