Lalele, frumoasele mele lalele !

A venit primăvara, iar grădina mea zâmbeşte... şi zâmbeşte frumos, în mai multe culori, în roşu, în galben, în mov. Da, aţi ghicit, e perioada anului în care putem admira frumuseţea lalelelor. Eleganţa şi prestanţa acestor flori au făcut ca ele să fieconsiderate adevăratele regine ale grădinilor în sezonul de primăvară.

Acestea au venit sub forma mai multor specii de prin Europa, iar horticultorii s-au ocupat de crearea a mii de hibrizi, având acum la dispoziţie flori de culori şi forme inedite.

E bine de ştiut că în Olanda funcţionează o mie de instituţii de notorietate mondială, în această ţară producându-se 70% din producţia mondială de bulbi. Anual, pe o suprafaţă de 28 de hectare sunt plantaţi 6-7 milioane de bulbi în diferite variante deprezentare.

Plantarea lalelelor

Intervalul optim pentru acest lucru este septembrie-octombrie, când se plantează la o adâncime de opt-zece cm.

Păstrarea bulbilor

După ce florile au trecut, este bine să le îndepărtăm, dar nu scoatem încă bulbii. Vomface acest lucru după ce li s-au uscat şi frunzele.

Bulbii trebuie păstraţi peste vară în locuri bine aerisite şi la temperaturi de 20-22 grade Celsius. Dacă nu aveţi unde să-i păstraţi, îi puteţi lăsa în pământ, dar nu mai mult de trei sau patru ani (bulbul se adânceşte în sol, iar florile vor fi din ce în ce mai mici).

Îngrijirea lalelelor

Cresc cel mai bine în locurile pline de soare sau parţial umbrite. Nu le place deloc excesul de apă, bulbii putând putrezi.

sursa: gradinameaverde.wordpress.com

Pregătirea gazonului pentru primăvară: aerare, găurirea, îngrăşare !

Iată că a venit şi primăvara şi, odată cu ea, şi muncile ce ţin de curte. Însă nu e de ajuns să avem pomi sau flori frumoase prin curte, gazonul având şi el un rol extrem de important.
Aşadar... cu ce începem ? Putem foarte bine să începem cu aerarea gazonului cu ajutorul unei greble, aerare însemnând simpla scoatere a firelor uscate peste iarnă. Un al doilea pas ar fi administrarea îngrăşămintelor atât de importante după o iarnă grea. Şi, desigur, să nu uităm anuala însămânţare a locurilor golaşe.
Nu e greu ! Să vedem de ce avem nevoie.
AERAREA GAZONULUI

La suprafaţa solului, poate apărea un strat format din resturi vegetale uscate. Acesta poate avea un rol benefic în cantităţi mici, însă poate duce la distrugerea gazonului dacă e prea mare. Dacă stratul depăşeşte un centimetru, acesta va împiedica pătrunderea apei în sol, lucru foarte dăunător pe timp de vară.
Prin aerarea corectă a solului vom elimina la 1 kg resturi vegetale. Aşadar, cu nimic mai mult decât o greblă, vom reuşi să eliminăm acest strat dăunător.
GĂURIREA GAZONULUI

Îndesarea gazonului duce la împiedicarea circulaţiei aerului în stratul de gazon. Procedura de găurire a gazonului îmbunătăţeşte eficient aerisirea stratului superior. Iată ce efecte area aceasta asupra gazonului.
1. Scade îndesirea stratului superior;
2. Diminuează formarea stratului de resturi vegetale;
3. Ajută la dezvoltarea rădăcinilor;
4. Creşte capacitatea de absorbţie a apei.

ÎMPRĂŞTIEREA NISIPULUI CUARŢOS

O împrăştiere regulată de nisip cuarţos aduce următoarele beneficii:
1. Ajută la mai buna aerare şi oxigenare a solului;
2. Elimină denivelările... în timp;
3. Solul va fi mai uscat la suprafaţă;
4. Elimină stratul de resturi uscate.
E nevoie de 2-6 kg de nisip pe metru pătrat. Se va împrăştia anual de 2-3 ori. La terenurile cu pământ lutos, vom folosi granule mai mari, iar la terenurile mai slab închegate se vor folosi nisip cu granule mici.

ADMINISTRAREA ÎNGRĂŞĂMÂNTULUI

Administrarea îngrăşămintelor are un rol foarte important, am putea spune chiar decisiv, în realizarea şi menţinerea unui gazon perfect. Gazonul, ca orice fiinţă vie, are nevoie de nutriţie. Aceste substanţe nutritive vor fi asimilate de plante. Calitatea gazonului va creşte esenţial în cazul în care completarea substanţelor nutritive se va realiza corect.
Iată care sunt cerinţele în cazul îngrăşămintelor pentru gazon:
1. Riscul de ardere să fie minim;
2. Trebuie să fie economicos;
3. Să dea o creştere uniformă şi pierderi minime;
4. Să nu dăuneze mediului înconjurător.
Sursa: gradinameaverde@wordpress.com

Veranda, refugiul meu !

Verandele şi terasele sunt refugiul nostru, motiv pentru care au nevoie de o atenţie deosebită. În amenajarea acestor spaţii puteţi alege dintre mai multe stiluri, cum ar fi cel asiatic, contemporan, rustic, mediteranean, modern, tradiţional, tuscan sau altele.

Aceste spaţii ataşate casei noastre pot avea multiple utilităţi: loc de luat masa, camere de lucru şi, cel mai important, spaţiul nostru de relaxare.

Având de obicei pereţi de sticlă, verandele sunt locul ideal pentru florile iubitoare de lumină, oferindu-ne un spaţiu calm şi extrem de relaxant.

Puteţi opta între structură din lemn, oţel sau aluminiu, lemnul fiind cel recomandat pentru terasele mari. O fi el mai pretenţios decât celelalte materiale şi necesită întreţinere permanentă, însă conferă o atmosferă caldă şi intimă.

Sigur că puteţi alege pentru o verandă pentru toate anotimpurile, căldura pe timp de iarnă fiind asigurată cu ajutorul unor calorifere.

Fascinantele case ecologice

Să fie oare acesta cel mai frumos proiect Eco pe care l-am văzut vreodată ? Iată o casă construită întru totul din chirpici – amestec de argilă cu nisip şi paie. Acesta e proiectul unui constructor din Wolf Creek, Oregon. Construcţia acestei casei s-a întins pe o perioadă de patru ani.

A fost amenajată cu mobilier sculptat manual, rafturile şi unghere încastrate în perete, ferestrele arcuite şi o scară absolut demenţială, casa de chirpici devenind astfel o realizare artistică divină.

Canapeaua e realizată din chirpici, iar dedesubt se află un mic depozit de lemne, chiar în apropierea sobei.

Bucătăria a fost proiectate cu multe rafturi şi unghere încastrate în pereţii de chirpici.

Soba este înconjurată de chirpici pentru conservarea căldurii.

O scară tradiţională absolut superbă.

Veranda dinspre nord.

(Imagini: Artisan Builders Collective)

Ferestrele din lemn - trecut sau viitor ?

Tâmplăria exterioară din lemn câştigă tot mai mult teren în detrimentul celor din PVC şi aluminiu. Lemnul fără defecte (noduri) e un element stabil, iar tratarea tâmplăriei exterioare cu lacuri hidrorezistente îi conferă rezistenţă şi estetică.

Rezistenţa ferestrelor din lemn

Cât sunt însă de rezistente ferestrele din lemn ? Fiabilitatea lemnului , precum şi eleganţa, nobleţea şi stilul pe care le conferă încăperilor din casele noastre sunt principalele motive pentru care merită să vă îndreptaţi atenţia asupra acestei opţiuni.

În ceea ce priveşte rezistenţa acestora, un studiu britanic a dovedit că durata de viaţă este cu mult mai mare decât se presupune. Ferestrele bine tratate şi bine montate ar trebui schimbate după aproximativ 60 de ani, cele din PVC sau alte materiale neavând o viaţă mai lungă de 20 de ani, conform aceluiaşi studiu britanic.

Îngrijirea ferestrelor din lemn

O fi acesta cel mai vechi tip de tâmplărie existent pe piaţă, însă dacă e îngrijit cum se cuvine, se va păstra excelent în timp, iar contrar tâmplăriilor din alte materiale, nu e nevoie de profesionişti sau de instrumente sofisticate pentru a le curăţa:

- praful poate fi înlăturat cu o cârpă înmuiată în apă şi săpun, sau spray special;

- urmele de degete de pe suprafaţa tâmplăriei se curăţă cu bucăţi de cartof crud;

- suprafaţa din lemn de lustruieşte folosind bumbac uscat;

- pentru ca geamul să se deschidă fără probleme, în timp puteţi folosi vaselină la ungerea balamalelor;

Decolorarea cauzată de intemperii nu sunt ireversibile, pentru ferestrele mai vechi găsindu-se în zilele noastre vopsele pe bază de apă. Acestea nu poluează mediul şi vă ajută să transformaţi ramele vechi, inestetice în rame noi şi frumoase pentru o perioadă lungă de timp.

Sursa de căldură

Tâmplăria din lemn e cea mai sigură sursă de căldură. Aceasta economiseşte până la 60%, reuşind să împiedice risipirea căldurii. Un aspect deosebit de important este calitatea ramelor, a sticlei şi montarea lor, deoarece joacă un rol foarte însemnat în împiedicarea pierderii de energie.

Minunăţia grădinilor Chinei şi Japoniei antice

Dinastia Shang e cunoscută pentru îngrădirea parcurilor de vânătoare ce includeau o platformă cu scopuri ritualice. Împăraţii dinastiei Zhou (1100-221 î.Hr.) au dotat aceste grădini cu plante şi animale rare. Sub dinastia Qin (221-207 î.Hr.), aceste parcuri de vânătoare au fost transformate în parcuri cu iazuri artificiale şi plante ornamentale, devenind în timp simboluri ale puterii imperiale.

Împăraţii dinastiei Han (206 î. H. – 220) au înfrumuseţat parcurile cu plante şi păsări de pe toată întinderea imperiului lor. Au căutat, de asemenea, să recreeze un peisaj asociat cu nemurirea: de unde şi conceptul de „Trei Munţi ai Nemuritorilor” într-un decor cu lac. Ideea grădinii mitice cu roci a fost reprodusă de-a lungul imperiului în grădini private, folosindu-se versiuni reduse la scară a unor munţi faimoşi.În secolul III d. H., grădinile private au devenit un refugiu de pace într-un timp zbuciumat. Grădinile japoneze au fost influenţate de exemplul chinezesc, însă, având în vedere că Japonia e o ţară predominant muntoasă, grădinile erau la o scară mai mică.

Cronicile secolului V d. H. menţionează existenţa iazurilor cu peşti şi a pâraielor şerpuitoare şi, spre 612 d. H., auzim că la curtea împărătesei Suiko a fost angajat un grădinar. Grădina ei din sudul ţării avea un pod în stil chinezesc, un lac şi sculpturi în piatră care alcătuiau un peisaj în miniatură.

Vom avea mereu senzaţia de linişte, un loc de meditaţie. Predominantă într-o grădină japoneză este culoarea verde, având în vedere că sunt sădite cu preponderenţă plantele perene. Copacii sunt în mare parte pini şi sălcii, cu toate că în secolele X-XII se plantau cireşi şi pruni. În Evul Mediu, sub influenţa budistă, aceştia cultivau flori multicolore, însă odată cu trecerea timpului acestea au început să fie văzute ca semn al frivolităţii, motiv pentru care s-au limitat şi se limitează la plante veşnic verzi pentru a simboliza eternitatea.

Toamna, copacii şi arbuştii din grădinile de dimensiuni mai mari oferă un adevărat spectacol. Aceasta e şi perioada în care grădinile devin ţinte turistice.

Pregătirea grădinii pentru iarnă

Pentru a avea o grădină pe placul nostru primăvara, trebuie să avem în vedere că toamna florile trebuie pregătite şi pentru iarnă.

Iată câteva ide de pregătire a grădinii voastre pentru primăvara ce va urma:

1. Pentru a avea o grădină frumoasă trebuie să dispuneţi de un sol sănătos şi plin de elemente nutritive. E recomandat să folosim îngrăşământ special, pe care să-l împrăştiem pe toată suprafaţa. Îngrăşămintele organice sunt cele mai puţin poluante şi cele ce dau cele mai bune rezultate. Însă nu uitaţi, înainte de a împrăştia îngrăşământul, grădina trebuie săpată şi greblată.

2. Tot în această perioadă vom alege bulbii pentru florile ce vă veţi dori să răsară la primăvară: lalele, zambile, narcise, crini imperiali, irişi şi narcise. Bulbii se replantează la adâncimea înscrisă pe etichetă, într-un pământ nisipos, ce să nu permită băltirea apei de ploaie. În felul acesta, rădăcinile nu vor putrezi. În cazul unei toamne secetoase, aceştia trebuie udaţi. Plantele şi copacii trebuie curăţaţi de frunzele şi de crengile uscate, ei putând fi purtători de boli.

3. Gazonul trebuie tuns cât mai scurt. În porţiunile în care este rărit sau a dispărut e momentul să sădiţi alte seminţe. Tot în această perioadă puteţi aplica tratamente de întărire pentru gazon.

4. Nu uitaţi de pomii fructiferi. Anotimpul cel mai bun pentru plantarea pomilor fructiferi este toamna. Se pregăteşte un amestec de îngrăşământ cu turbă şi apă, care se toarnă în groapă înainte de a introduce rădăcina pomului. Rădăcina se acoperă cu pământ, se tasează puţin cu piciorul, iar la final se udă fără a exagera.

Uneltele necesare: cazma, cizme de cauciuc, găleată şi foarfecă de grădină.

5. Trebuie să urmaţi nişte reguli de aur pentru plantele

din ghivece pe care le ţinem afară pe perioada anotimpului cald. Înainte de a fi duse în casă, florile trebuie curăţate, iar dacă au crescut, trebuie mutate în ghivece mai mari. Nu uitaţi că trebuie să uitaţi să completaţi ghivecele cu pământ special. Trecerea din mediul natural în cel mai puţin natural din casă le poate afecta, acestea necesitând atenţie special. Pe perioada toamnă-iarnă e necesar să aplicaţi o dată pe săptămână îngrăşământ lichidul în apa cu care le udaţi. Florile trebuie poziţionate în funcţie de tipul şi necesităţile lor, în lumină directă sau în penumbră. Va trebui să le trataţi de câte ori va fi necesar împotriva purecilor, păduchilor şi a păianjenului galben.